ION D. TRAJANESCU (30 mai 1875, Bucureşti - februarie 1964, Bucureşti)

Ion D. Trajanescu s-a născut în Bucureşti, la 30 mai 1875.
În perioada 1892-1897, urmează cursurile nou înfiinţatei Şcolii de Arhitectură a Arhitecţilor Români, unde îl are profesor pe Ion Mincu, cel pe care îl va numi mereu "maestrul meu", dedicându-i multe dintre viitoarele sale lucrări. În perioada 1897-1902 îşi continuă studiile la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, secţia de arhitectură. Obţine diploma de arhitect în anul 1903.
În perioada 1909-1924 este arhitect în cadrul proaspăt înfiinţatului Serviciu Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice, alături de arhitecţii Nicolae Ghica - Budeşti şi Gh. Lupu. Printre principalele monumente istorice restaurate în această perioadă se numără: mănăstirile Hurezi, Bistriţa, Govora, Dintr-un Lemn, Mamu, Stăneşti, Brâncoveni.
După ce câştigă concursul organizat de Societatea Comunală de Locuinţe Ieftine în anul 1909, devine arhitect consultant al acesteia, în perioada 1910-1915 şi colaborator constant, în deceniile următoare. După proiectele sale, Societatea Comunală de Locuinţe Ieftine realizează în Bucureşti, mai multe parcelări cu locuinţe individuale, "în stil românesc popular", după cum le caracterizează autorul lor, în cartierele Clucerului, Tei, Drumul Sării, Belvedere - C.A.M., Floreasca, Mihail Cornea, Rahova, Steaua Română C.F.R., Cazarmei, ş.a.
În perioada 1913-1920 este profesor onorific, iar în perioada 1924-1940 profesor universitar la Academia de Arhitectură din Bucureşti, titular al Catedrei de Construcţii şi Perspectivă. Este autorul unui curs universitar de perspectivă liniară.
În anul 1912 devine membru al Comitetului Societăţii Arhitecţilor Români, ocupând funcţiile de secretar, casier, bibliotecar şi vicepreşedinte (1922-1926). Este membru fondator şi membru al comitetului de redacţie al revistei Arhitectura.
În anul 1922 înfiinţează revista Artele Frumoase, împreună cu arhitectul Statie Ciortan.
Din anul 1933 devine membru al Corpului Arhitecţilor, înfiinţat cu un an mai devreme.
În perioada interbelică, realizează proiecte în cadrul propriului birou de arhitectură "Planşeta".
În perioada 1950-1954 este arhitect al Institutului pentru Proiectarea Oraşelor, Construcţiilor Publice şi de Locuit - ISPROR.
Promotor al unei arhitecturi inspirate din vechea artă românească, proiectează Palatul Ligii Culturale Române din Bucureşti (1926-1929), catedralele din Turda (1926-1935), Timişoara (1936-1946) şi Tecuci (1938-1962), bisericile Cărămidarii de Jos (1922-1924, împreună cu arh. Duiliu Marcu), Madona - Dudu din Craiova (1928-1938, împreună cu arh. Sterie Becu), bisericile Sf. Spiridon - Spirea Veche (1922-1930), Sf. Dumitru - Colentina (1924-1934), Sf. Apostoli Petru şi Pavel - Belvedere C.A.M. (1934-1940), Sf. Ioan - Ferentari (1933-1935). Realizează decoraţia capelei Crematoriului Uman "Cenuşa" (1931-1934) şi columbarul şi parcul ansamblului (1938-1941), decoraţii la birourile Fabricii de Ţigarete - Belvedere şi atelierele şi uzina electrică (1930-1940).
Desfăşoară o bogată activitate publicistă în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, revistele Arhitectura, Artele Frumoase, Urbanismul, în ziarele Universul, Gazeta Municipală. Este autorul volumelor: Mitropolia din Bucureşti şi Arhitectura.
S-a stins din viaţă în luna februarie a anului 1964.