Dana Mihai
În anul 1912 devine membru al Comitetului Societăţii Arhitecţilor Români, ocupând şi funcţiile de bibliotecar şi vicepreşedinte (1922-1926). In Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice desfăşoară o activitate publicistică intensă, semnând începând cu anul 1909, articole referitoare la lucrările de restaurare ale mănăstirii Hurezi, urmat în anul următor de un articol referitor la Mănastirea Dintr-un Lemn si Mănăstirea Govora, unde descrie etapele cele mai importante de construcţie ale mansamblurilor monastice. In anul 1911 publică in BCMI mai multe articole articole scurte referitoare la Biserica din Popeşti Vlaşca, Schitul Stăneşti (Vâlcea), Mănăstirea Surpatele (Vâlcea), iar in anul următor cel referitor la istoricul Bisericii şi al culelor din Măldăreşti. Biserica din Măldăreşti, desen I.D.Trajanescu De asemenea, tot in anul 1912 publica un larg articol despre Mitropolia din Bucureşti, împreună cu releveul bisericii, cu planuri ale intregului ansamblu monastic, articol care cuprindea consideraţii generale, câteva date istorice, epoca lui Constantin-Vodă Basarab şi a Domnilor următori, Epoca lui Nicolae Mavrocordat, Epoca fanariotă şi contemporană. In anul 1914 publica un articol larg despre Schitul Sărăcineşti, înainte de restaurare, în care descria şi completa cu relevee şi desene personale istoria acestui ansamblu monastic. In concluzie, amintea faptul că această lucrare de restaurare ar trebui incredinţată meşterilor din zonă populari pentru că ei cunosc cel mai bine acest meşteşug, al prelucrării lemnului. Schitul Sărăcineşti, desen I. D.Trajanescu De asemenea, în Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice publică (1914-1915) rapoartele cu privire la diferitele lucrări de restaurare şi conservare ce avuseseră loc la mănăstirea Hurezi, Schitul Sărăcineşti, bisericile din Corbii Mari, Popeşti, paraclisul Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, continuate aproape toate în anul următor. In acest fel Comisiunea MonumenteIor Istorice era informată asupra categoriilor de cheltuieli şi a lucrărilor efectuate. În perioada 1913-1920 este profesor onorific, iar în perioada 1924-1940 este profesor universitar la Academia de Arhitectură din Bucureşti, titular al Catedrei de Construcţii şi Perspectivă, această activitate reflectându-se şi in publicarea unei istorii a arhitecturii pentru publicul larg, intitulată Arhitectura, privire generală a arhitecturii antice, medievale, moderne şi româneşti scrisă pe înţelesul obştesc, ediţie de popularizare, închinată lui Ermil Pangrati, director al Şcolii Superioare de Arhitectură din Bucureşti, tipărită în anul 1916 în 1000 de exemplare. Iar in calitatea sa de profesor va fi preocupat de publicarea în anul 1939 a unui curs intitulat Perspectiva liniară, metodă practică pentru uzul artelor plastice, cu 50 de figuri, dedicate lui Ermil Pangrati. Imagine din cursul Perspectiva liniară, metodă practică pentru uzul artelor plastice |