În "Dicţionarul universal al arhitecţilor" Paul Constantin îl prezintă pe arhitectul Ioan D. Trajanescu ca fiind un arhitect român de stil neoromânesc. Aceasta este o afirmaţie care poate fi probată prin analiza operelor marelui arhitect, a gândurilor sale aşternute pe rândurile articolelor publicate. Fiind adeptul teoriei lipsei de interes faţă de arhitectura secolului al XVIII-lea şi în special a celui de al XIX-lea, Ion D. Trajanescu susţine ideea existenţei unui stil autohton care s-a stins în secolul al XVIII-lea odată cu stingerea domniilor pământene. Geniul creator al arhitectului Ion Mincu a făcut să se trezească la viaţă arta românească după 150 de ani de adormire. În acest context arhitectul Ion D. Trajanescu îşi exprimă
"neclintita credinţă ce avem că stilul românesc fiind încă la începutul formaţiunei lui, va trece cu paşi repezi prin fazele dezvoltărei lui treptate, până ce va atinge culmile demne de bogata şi viguroasa lui obârşie.
Cu modul acesta, vom da oraşelor noastre un caracter propriu, naţional, iar streinul ce ne va vizita va simţi că se află într-o ţară conştientă de trecutul său, urzindu-şi viitorul prin propriile ei puteri". [1]
Prezentul demers îşi propune, în cadrul proiectului cultural "RESTAURATORI ROMÂNI: ARHITECTUL ION D. TRAJANESCU - 140 DE ANI DE LA NAŞTERE", să urmărească evoluţia în timp a crezului artistic al arhitectului prin prezentarea cronologică a lucrărilor sale dedicate construcţiilor de cult, edificii cu profund caracter reprezentativ în cadrul urban.
• Biserica cu hramul Sf. Voievozi, sat Scorţeni, judeţul Bacău
Biserica este monument istoric, cod LMI 2010, BC-II-m-B-20945.
Proiectul a fost executat între anii 1909 - 1913 de către constructorul italian Valetin Sello. Pictura în ulei a fost realizată de Nicolae Tonitza şi C. Bacalu în 1912.
• Catedrala din Brăila, concurs, 1920, proiect nerealizat, premiat cu premiul II, premiul I nu s-a acordat
Comisia a apreciat compoziţia planului şi originalitatea faţadelor, tratate în piatră şi cărămidă. Arhitectul Ion D. Trajanescu realizează în cazul acestor faţade o formulă plastică inspirată atât din arhitectura moldovenească cât şi din cea muntenească. Această formulă o va aplica la marea majoritate a proiectelor sale pentru biserici.
• Biserica Spirea Veche, Bucureşti, demolată în anul 1984
Proiectul a fost realizat în anul 1922. Planul în cruce greacă înscrisă al bisericii era constituit dintr-o navă fără abside laterale cu o turlă poligonală cu bază octogonală peste naos. Pronaosul era separat de naos printr-o arcadă sprijinită pe coloane duble, iar turnul clopotniţă era alipit pronaosului accesul în biserică făcându-se pe sub arcada acestuia. Faţadele erau tratate cu şiruri de cărămidă aparentă alternate cu zone tencuite.
• Biserica cu hramul Sf. Mucenic Trifon, Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Bucureşti, Calea Piscului nr. 3, sector 4
Proiectul a fost întocmit împreună cu arh. Duiliu Marcu şi ing. Aurel Beleş, biserica fiind sfinţită în anul 1930.
Biserica este construita pe un plan treflat, deasupra naosului se înalţă turla Pantocrator, poligonala asezată pe o bază pătrată, iar peste pronaos se ridică turnul octogonal al clopotniţei. Altarul si absidele sunt acoperite cu calotă sferică.
• Biserica cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Strada Bucureşti, nr. 250, municipiul Călăraşi, Judeţul Călăraşi
Proiectul bisericii a fost întocmit de arhitectul Ion Trajanescu în anul 1930. Ca aspect, biserica reprezintă o îmbinare de forme arhitecturale munteneşti şi moldoveneşti, fiind o combinaţie între stilul bizantin şi cel neoclasic.
Configuraţia planimetrică este de plan treflat, cu abside poligonale. Deasupra naosului se înalţă o turlă octogonală masivă iar cele două turle mici se ridică deasupra exonartexului.
• Biserica cu hramul Sf. Petru şi Pavel, Belvedere, Strada Cărbunarilor nr. 2, sector 6, Bucureşti
Biserica Belvedere a fost construită între anii 1934 si 1940 prin contribuţia lunară a locuitorilor din cartier, echivalentă cu leafa pe o zi.
Biserica Sf. Mihail şi Gavril, Turda, str. Andrei Şaguna nr. 2
Descrierea este extrasă din memoriul proiectului întocmit în 1926 de arhitectul I.D. Trajanescu:
"O biserică de mărime mijlocie în suprafaţă utilă de 320 m. p. Pentru mărirea suprafeţei utile am făcut câte o galerie la pronaos şi naos, iar pentru accesul publicului câte o scară la dreapta şi la stânga clopotniţei cu ieşiri direct afară. Aceste două scări dau acces la cor şi la cula clopotniţei, dând naştere în faţadă la două turle mici alăturate clopotniţei. Prin dispoziţia celor patru piloni ce susţin cupola centrală am obţinut un naos patrat de 9, 20 m lăţime. Prin dispoziţia bolţilor moldoveneşti ce se ridică deasupra naosului am obţinut ca turla centrală să aibă o proporţie zveltă cu diametrul de 5, 40 m.
STILUL întrebuinţat este inspirat după vechile monumente ale ţării cu înclinaţie spre stilul moldovenesc, având asemănare cu monumentele ardeleneşti, iar ca o amintire a epocii eroice a lui Mihai Viteazu, am dat clopotniţei un aspect de culă".
• Biserica Sf. Dumitru Colentina, Şoseaua Colentina, nr. 13, sector 2, Bucureşti
Proiectul încredinţat arhitectului Ion D. Trajanescu a fost executat în perioada 1924 - 1934. Planul bisericii reprezintă o sinteză a planului de tip cruce greacă înscrisă cu cel trilobat pe modelul bisericii mănăstirii Snagov. Pe latura de vest planul este extins cu un exonartex peste care se ridică un foişor flancat la nord şi sud de câte un turn mic. Turla peste naos are pornirea pe o bază pătrată susţinută de patru arce in plin cintru ce se descarcă pe patru pilaştri masivi. Turla prezintă retrageri succesive trecerea de la baza pătrată la tamburul circular făcându-se printr-un tronson octogonal.
Paramentul bisericii este finisat cu tencuieli din praf de piatră împărţite în asize, aspectul general făcând aluzie la tradiţia bizantină.
• Catedrala Sf. Gheorghe, Timişoara
Proiectul bisericii era încredinţat încă din 1934 lui Ion Trajanescu. Proiectul prevedea un edificiu cu o capacitate de 5.000 de persoane.
Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezenţa Regelui Mihai şi a primului-ministru Petru Groza
Arhitectura catedralei este neobişnuită pentru un lăcaş de cult ortodox de asemenea dimensiuni. Acesta îmbină tradiţia arhitecturală muntenească, moldovenească şi bizantină.
• Biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul "Ferentari", Calea Ferentari 121, sector 4, Bucureşti
În anul 1933 printre exponatele cu care România urma să participe la Expoziţia Internaţională de la Chicago se afla şi o biserică. Proiectarea acestei biserici a fost făcută în anul 1933 de arhitectul Ion D. Trajanescu. Renunţarea pe parcurs la ridicarea bisericii in cadrul expoziţiei a făcut posibilă construirea ei în cartierul Ferentari, enoriaşii de aici fiind nevoiţi să frecventeze până atunci biserica "Cuţitul de Argint". Tipul de plan este cel al bisericilor treflate cu absidele poligonale, cu turla de mari dimensiuni pe naos şi cu un pronaos alungit. Turnul clopotniţă este amplasat deasupra vestibulului de intrare de pe latura de vest. Arhitectura faţadelor este simplă cu tencuieli în câmp continuu. Şarpanta turlelor este de forma piramidală zveltă, cu uşoare ruperi de pantă, amintind mai curând de acoperişurile moldoveneşti.
• Biserica Madona Dudu, Strada Madona Dudu, nr.13, Craiova, judeţul Dolj
In anul 1913, vechea biserica de la Madona Dudu, ridicata in anul 1842, a fost pentru a doua oara dărâmata pana la temelie. Aceasta hotărâre a fost motivata de lipsa de spaţiu si de nevoia tot mai crescânda de slujbe a credincioşilor din zona. Datorita izbucnirii Primului Război Mondial, lucrările la biserica au fost sistate.
Lucrările sunt reluate in anul 1928, sub îndrumarea arhitecţilor Ion D. Trajanescu şi Sterie Becu, finisarea si pictarea interiorului având loc intre anii 1938-1942.
• Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, Tecuci, Str. 1 Decembrie 1918
Proiectul este încredinţat în anul 1937 de către Comitetul de construire a bisericii catedrale arhitectului Ion D. Trajanescu şi fiicei sale Magdalena Iacobescu-Trajanescu. Amplasamentul bisericii a fost stabilit pe un teren din Grădina publică, donat de primărie. Sfinţirea bisericii s-a făcut în anul 1948.
Planul bisericii este de tip treflat, cu absidele poligonale cu laturi de mici dimensiuni, aspectul final fiind apropiat de cerc. Naosul este de dimensiuni mari element ce permite dezvoltarea unei turle cu diametru mare de 10.00 m. Pe latura de vest adosat la nord şi sud tindei prin care se face accesul se ridică două turnuri ce se termină la partea superioară cu câte o turlă. Element caracteristic faţadelor proiectate de Ion D. Trajanescu este prezent şi la catedrala din Tecuci şi anume alternanţa asizelor de cărămidă cu cele de tencuială, fiind respectat principiul contopirii elementelor caracteristice arhitecturii moldoveneşti şi munteneşti, cu elemente de factură bizantină.
• Biserica cu hramul Sfântul Gheorghe, sat Iveşti, jud. Galaţi
Biserica Sf. Gheorghe a fost construita in doar un an de zile, intre anii 1942-1943
Proiectul este consecvent în păstrarea limbajului expresiv de tradiţie bizantină. Cu toate că este un proiect pentru o biserică de sat, în ciuda dimensiunilor sale reduse, arhitectul Trajanescu conferă edificiului monumentalitate.
• Catedrala de la Odessa
În cadrul proiectului pentru catedrala de la Odessa din 1942 arhitectul Ion D. Trajanescu consecvent conceptelor formulate prin proiectele şi articolele publicate, dă o replică de propriului proiect de la Timişoara.
Concursul pentru catedrala de la Odessa a reprezentat în fapt o competiţie intre tendinţele majore în arhitectura românească deceniului patru al secolului al XX-lea, calea tradiţională autohtonă şi modernismul.
Ion D. Trajanescu, cu proiectul "Pro patria", rămâne consecvent concepţiilor sale pe care le reafirmă in articolul "Arhitectura naţională faţă de stilul modern" revista "Urbanismul", IX (I),1932, nr. 5-6, pp.172-175:

"Arta modernă nu are patrie, e internaţională, aceeaşi pretutindeni, de la Sgârie nori americani, până la modesta locuinţă de lucrător, colectivă sau individuală. Paralelipipede masive alăturate sau suprapuse de goluri dreptunghiulare culcate sau în picioare, ce trădează anatomia scheletului său de oţel sau de fier şi beton, înfruntă înălţimile cu capul gol, fără pălăria sau căciula cerută de climatele pământului.
Arta naţională are patria sa, e casnică, conservatoare; sute de ani îşi tot adaugă la patrimoniului său strămoşesc câte o parte din munca, din gândirea, din sufletul generaţiilor succesive, potrivindu-şi mersul şi viaţa după cursul vremii în care se află. Şi ea îşi pleacă urechea la chemarea timpului, adaptează noile procedee tecnice de lucru, îşi schimbă paianta de lemn în paiantă de oţel sau beton armat; şi ea cată în sus spre înălţimi neobicinuite la strămoşii ei, însă nu se leapădă de datină, haina cea nouă şi-o croieşte tot după cea veche, cu mici potriveli, după viaţa de azi; iar creştetul şi-l acoperă cu învelitori de şiţă, olană sau fier, pentru că iarna viscoleşte în ţara ei, iar vara dogoreşte."

1. I. Traianescu - Stilul românesc, "Arhitectura", 1916, nr. 2 pp. 33-35, "Artele frumoase", I, 1922, nr. 6, pp. 73-76